| 1.
|
ALTER'A, alterez, vb. I. 1. Refl. si tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acţiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimbea, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.) - Din fr. alt'erer, lat. alterare. Sursă
: DEX'98
( 1914)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
ALTER'A vb. 1. a se acri, a se descompune, a fermenta, a se împuţi, a se înăcri, a se strica, (înv. si reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pâscăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 2. v. râncezi. 3. v. polua. 4. v. denatura. 5. v. transforma. Sursă
: Sinonime
( 171513)
- siveco |
| |
| 3.
|
alter'a vb., ind. prez. 1 sg. alter'ez, 3 sg. si pl. altere'ază Sursă
: DOR
(221584)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE ALTER//'A se ~e'ază intranz. 1) A pierde proprietăţile pozitive sub acţiunea factorilor externi; a se strica; a se înăcri; a se descompune. Pestele se ~ează repede. 2) (despre sunete) A-si modifica calitatea. /<fr. alt'erer, lat. alterare Sursă
: NODEX
(322590)
- siveco |
| |
| 5.
|
A ALTER//'A ~'ez tranz. 1) A face să se altereze. 2) (acte, texte etc.) A prezenta drept veritabil prin denaturare intenţionată; a falsifica. 3) A produce o alteraţie. /<fr. alt'erer, lat. alterare Sursă
: NODEX
(322589)
- siveco |
| |
|
|